Despre neasumarea libertatii

Pentru ca rareori sa intampla sa am zile fara nervi, nici ziua de ieri nu mi-a fost scutita. De dimineata inca. Un binecunoscut fapt despre mine este ca ma seaca, ma omoara, ma face sa ma urc pe pereti, lipsa de responsabilitate. In orice. De la a ascunde ca tu ai fost cel care ai varsat cafeaua pe fata de masa alba si a arunca adejective necrutatoare celor din jur care te-au blamat ca o consecinta a unor fapt de morala indoielnica pana la retragerea sau negarea afirmatiilor care au iesit de pe propriile tale buze. Dar aici stam bine. Neasumarea responsabilitatii in aceste cazuri ma face doar sa sa ma umflu putin, dar de obicei imi pastrez parerile pentru mine. Acum nu mai pot sa fac asta.

Plantele etnobotanice. Pana si eu, asa neinformata cum sunt, stiu cate ceva despre ele, asa ca nu ma indoiesc ca restul planetei deja stie cu ce se mananca. Sau se fumeaza, in cazul de fata. S-au legalizat. De ceva vreme chiar, din cate aud. Aud la radio. Aud la radio voci care blesteama azi si maine guvernul care a legalizat etnobotanicele. Aud voci care trimit in locuri nu prea populate plantele verzi care le-au luat ochii. Aud oameni care urasc ziua in care “i-a pus naiba” sa incerce un fum. Si bineintele toate vocile astea isi sfatuiesc prietenii sa nici nu incerce macar. Pentru ca au murit oameni din cauza lor. Din cauza plantelor adica, nu din cauza lor lor. Plantele au facut picioruse si s-au strecurat noaptea in somnul oamenilor cumsecade si astfel le-au distrus viata.

De ce se impiedica ei de libertatea lor? De ce intrec ei masura si apoi arunca vina in vant, sa cada pe cine o fi? De ce nu stiu ei sa-si asume drepturile si sa-si suporte consecintele? Ii admir pe cei care stiu ce e rau si fara sa fie nevoie sa fumeze pentru asta. Ii admir pe cei ce duc campanii si vor ca toate astea sa fie interzise. Dar se pare ca majoritea populatiei invata atunci cand se dau cu capul de pragul de sus.  Invata ca un automatism, dar cumva ma indoiesc ca invata ca atitudine.

Pentru ca si noi vrem ca la Amsterdam, si noi vrem sa fim o tara in care fiecare face ce vrea, stie ce face si mai ales o face pe sanatatea fizica si mentala proprie. Deviez insa, sau dimpotriva, intru si mai adanc in subiect sa precizez ca faimoasa forma fara fond se aplica. Cu succes chiar. Avem formele, avem marfa, avem fizicul pe care sa-l bagam in noi. Dar judecata pe care sa sa construiasca aceasta marfa este oare? Exista oare acea responsabilitate personala si colectiva pe care sa se poata baza metafizicul? Evit sa dau un raspuns ferm. Pentru ca eu ce privesc, privesc din afara. Privesc prea obiectiv ca sa pot spune ca eu sunt direct afectata si vocea mea sa ajunga la radio. Dar consider ca macar privesc gandind ca un junkie care nu a avut vreme azi sa-si injecteze doza. A avut lucruri mai importante de facut.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Anti-tot

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s