Definitia umorului si alte ciudatenii

Astazi am descoperit ceva ce uitasem intr-o vreme. Ca am un simt al orientarii comparabil cu cel al unui strut care si-a bagat capul in nisip. Ca sa nu fiu prea drastica si sa zic identic. Eu reusesc sa ma pierd cu harta in mana si cu GPS-ul pornit, intr-o zona de 2 kmp. Singura mea scuza e ca nu am mai fost prin zona respectiva. Ma intreb a doua oara ce scuza o sa mai inventez, dar hai sa nu ma leg la cap daca nu ma doare. S-ar putea poate crede ca glumesc, desigur, dar nu aud pe nimeni razand. Si nu vad zambetul de pe buzele nimanui.

Lipsa clara de inspiratie sta in faptul ca nu am simtul umorului, si totusi despre asta e vorba aici. Ma intreb daca lipsul asta scade din punctele alocate subiectului “umanitate”. Tin minte ca am citit la un moment dat ca fiintele umane sunt singurele care pot sa rada. Asta e inca un mister pentru mine. Ce declanseaza sunetul cristalin, grohaitul enervant, rasul placut sau chiar un simplu zambet? Intotdeauna am crezut ca umorul de calitate trebuie sa aiba un inteles ascuns. Cuvintele sa spuna ceva clar, dar substratul sa fie altul. Glume nu stiu sa zic, bancurile ma amuza daca sunt spuse intr-un fel anume, si in nici un caz in cel spuse de mine. Eu nu stiu sa spun bancuri. Daca as incerca, probabil ca m-as lovi de buze stranse si priviri care spun “Si ce e asa de amuzant?”.

Subiectele precum politica, sexul sau religia le gasesc ca fiind surse infinite. Insa ciudatenia aici este ca le consider nepotrivite intr-un fel. Evident ca rad cand aud un banc bun, dar in cazul meu asta ar putea fi un simplu motiv de socializare. Sigur ca scuza asta pica daca eu sunt singura intr-un grup de 5 oameni care nu s-a prins de faza. “Da-i pace, Diana, tu n-ai simtul umorului.”

Si totusi imi plac bancurile seci. Sunt inteligente, dar ceea ce declanseaza criza aproape nestavilita de ras este absurdul si in acelasi timp realul sau pateticul situatiei descrise. In bancurile seci nu este nici un sens ascuns, ce se spune e ce se spune. Dar ciudatenia aici este ca eu pot sa rad de fiecare data cand aud un acelasi banc sec. Ideea e sa fie spus cu o mutra serioasa. Pentru ca realul nu poate fi modelat. Da, aud tot timpul ca viata e o gluma si nu ar trebui luata in serios, dar pana una-alta e singura realitate pe care o putem percepe. Si singura realitate de unde ne putem extrage substanta. Fie ea o gluma sau bulionul produs de cele doua rosii de pe calea ferata.

Rosie e si rochia lui Taylor din piesa care mi-a cantat in cap toata ziua. Si cred ca s-a golit de tot butoiul cu inspiratie.

Advertisements

3 Comments

Filed under Uncategorized

3 responses to “Definitia umorului si alte ciudatenii

  1. Hosu Tudor

    solutia la tot ce ai scris? … mai pune mana fata de o sticla de vin din cand in cand 😛

  2. Horatiu… ma inspiri 🙂

  3. Rox

    Chiar imi place cum scri! O sa te urmaresc in continuare cu siguranta. In legatura cu cele scrise de tine in postul asta, o sa imi permit sa iti sugerez 2 posturi scrise de mine, una referitoare la relativitatea notiunii de gluma, si altul la simtul meu de orientare, ca tot vorbeai de struti 😛
    Here they are:
    http://buchiseli.blogspot.com/2011/03/jocuri-tragi-comice.html
    http://buchiseli.blogspot.com/2011/01/cu-gluma-la-psihiatru.html
    Desi cel de-al doilea este, dupa parerea mea, cel mai slab post al meu de pana acum, parca spune in muuulte cuvinte (prea multe si inutile) ceea ce ai spus tu atat de frumos si concis aici.
    Succes in continuare!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s