Societatea in individuala lume reala

Oscar Wilde m-a dat gata cu al lui “Portret al lui Dorian Gray”, dar gandurile si conceptele lui despre societate versus individ aproape ca nu au nimic de-a face. Cartea sus-numita incearca sa descifreze si sa separe frumusetea de arta, dar lumea sociala duce uneori dorul frumusetii, dar nu si a artei. Pornind de la aceste patru concepte, fundamentale zic eu, se poate construi o lume utopica si care macina creierii: reala in substanta ei si dulce-amaruie in totalitatea ei.

“Societatea exista doar ca un concept mental; in lumea reala exista doar indivizi”, spune Wilde. Recunosc ca nu am vazut lucrurile niciodata in felul asta, si asta imi da de gandit. Cam de azi-dimineata, si daca lamuresc lucrurile acum, o sa pot dormi linistita la noapte. Ne laudam ca traim intr-o societate, nu pe o insula pustie si nu intr-o padure amazoniana. Avem maniere frumoase, cuvinte politicoase si zambete contextuale. Falsitate? Nesalbaticie mai degraba, as zice. Cu ce ramanem insa daca ne dezgolim de toate acestea? Care este de fapt motivatia care sta in spatele a tot ceea ce faci cand dai ochi in ochi cu cineva, incepand de la salutul obligatoriu pana la cuvintele nespuse dar gandite in gesturi? Socialul este o obligatie, dar o obligatie careia fiecare ii defineste limitele prin libertatea pe care si-o aroga. Esti libera sa nu zici “Neata” daca toata noaptea ti-a fost rascolita. Esti libera sa raspunzi “Chiar vrei sa stii?” la intrebarea “Ce mai faci?”. Si raspunsul este nu. Nu, neata nu este o realitate, este doar o forma. Nu, nu vreau sa stiu ce mai faci, raspunsul pe care vreau sa-l aud vreau sa fie si el doar o forma.

Si in momentul asta ajungem la individ si la individual. De multe ori in societate se vad doar formele, substanta se vede in propriul si personalul particular neimpartasit. Si aici sta realul. Problema este ca realul este super-mega-subiectiv. Ce este real si verde pentru mine, poate foarte bine sa fie imaginar si rosu pentru el. Si tocmai din acest motiv, fiecare avem mica sa lume pe atat de reala pe cat o facem sa fie. Individul in slow-motion, individul cazut din rai, individul care noaptea este o pastila albastra, individul-cineva. Trist este ca acest cineva devine altcineva cand se imbraca si porneste catre birou. Cand zice vesel “Neata”. Poate fi o adevarata provocare sa afli cine este mai real. Si din nou ajungem la eterna dilema… ce este real totusi? Bucatelele de eu.

Sticla aia de vin pe care mi-ai sugerat-o ieri devine foarte atractiva la ora asta. De-aia m-am hotarat sa scriu postul inainte s-o desfac. 400 si ceva de cuvinte ajung. Pentru ca nimeni nu vrea sa auda raspunsul imaginar la eterna intrebare “Ce mai faci?”.

Sursa pozei: Flickr.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Concepte, Gânduri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s