Iarna vrajbei noastre

Imi place sa ma duc la teatru. Fiecare piesa pe care o vad ma scoate din realitatea imediata. Plus ca ma intreb absolut de fiecare data doua lucruri carora nici azi nu le-am gasit raspuns: 1. Cum pot niste oameni comuni sa fie regi, cersetori sau absurzi o ora sau doua? 2. Oare ce simt ei? Interesanta e actoria asta si chiar trebuie sa fii talentat. Nu cred ca oricine poate deveni actor. Si dupa cum spuneam, imi place teatrul. Mi-s dragi actorii din Cluj (mai ales Dan Chiorean) si ador piesele istorice ale lui Shakespeare. Evident, exista o conjuctie intre ceea ce mi-e drag, ceea ce ador si ceea ce e nou astazi. Si conjuctia asta se cheama Richard al III-lea.

I-am vazut in rolul lui Richard pe Dan Chiorean la teatrul din Cluj si pe Claudiu Bleont la teatrul din Timisoara. Regizori diferiti (recunosc, nu le stiu numele), viziuni diferite. Ca o mica paranteza istorica, Richard, duce de Gloucester, a fost regele Angliei in secolul al XV-lea. Stiu si anii exacti, dar oricum probabil n-o sa-i retina nimeni altcineva, asa ca nici n-are sens sa-i mentionez. El a fost monarhul care a incheiat faimosul Razboi al celor doua Roze (razboi civil in Anglia sec. XV intre doua dinastii provenite din aceeasi radacina a Plantagenetilor : Lancaster – roza rosie si York – roza alba) prin moartea lui.  A fost ultimul rege al dinastiei York iar Shakespeare il infatiseaza inuman, ca pe un monstru care a lasat o dara de cadavre in urma lui la urcarea pe tron. Piesa de teatru este doar atat, imaginatie inspirata de istorie, cu personaje vii, calde si umane chiar si prin inumanitatea lor. Pe mine personal m-a adus mai aproape de istorie si m-a facut sa-mi doresc sa-mi improspatez cunostintele despre istoria Angliei medievale.

La Cluj am vazut o versiune gen opera-rock, foarte original si foarte potrivit contextului si naturii piesei. Muzica rock, haine de piele lungi pana in pamant, tinte si par vopsit in negru. Pacat ca nu gasesc un video pe Youtube, mi-ar fi placut sa revad cateva fragmente. Mi-a placut asa mult piesa aia incat am fost de 2 ori s-o vad. Poate ca as sti si cu cine, dar memoria mi-e prea indepartata la ora asta. La Timisoara am vazut o versiune cu dans si cantece in cor care mi-au trimis fiori. Cuvinte si versuri adaugate care umpleau intelesul piesei in contextul personajului principal.  Moartea infatisata prin cearsafuri vopsite cu rosu. Interesant concept. Vocea lui Bleont mi s-a parut mai vie decat cea a lui Chiorean totusi, mai plina de rautate.

Piesa a fost totusi scurtata fata de textul original, dar doua scene pe care le consider de importanta cruciala n-au lipsit din nici o versiune: scena de deschidere, care incepe cu faimoasele versuri “Now is the winter of our discontent, Made glorious summer by this son of York;” si care reprezinta un fel rezumat unde Richard isi descrie natura hidoasa si gandurile pe care le are fata de contemporanii sai, fata de razboiul viu si fata de pacea lanceda. Asta si scena in care fantomele celor ucisi de Richard il viziteaza in noaptea dinaintea bataliei si il blesteama: “Despair and die!”. Am doua cuvinte, unul pentru fiecare versiune: muzica si teatru.

Advertisements

2 Comments

Filed under Gânduri

2 responses to “Iarna vrajbei noastre

  1. Florina

    E bine ca mai sunt iubitori de teatru si regizori si actori buni! Multumesc de review pt piesa din Cluj! Nu stiam de ea, dar acum, daca se mai joaca o sa merg. Din pacate, in ultimul timp, parca doar piese dezamagitoare am vazut la teatru in Cluj si asta, cred ca din cauza scenariilor alese. Cat despre actori.. yup..sunt o specie aparte. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s