Cand aparentele inseala

Te uiti la mine. O jumate de secunda maxim. Apoi iti intorci privirea. Asta daca nu cumva ma cunosti, ma saluti si ma intrebi ce-am mai facut in ultima vreme. Oare de ce e asa greu de mentinut contactul vizual? Ce te face sa nu poti sustine privirea celuilalt si, daca incerci prea mult, sa-ti pierzi ideile, sa nu mai stii ce vrei sa spui? Sa fie  pentru ca incerci sa privesti prea adanc in nevinovatul tau interlocutor? Se spune ca unii oameni sunt ca o carte deschisa, dar eu personal n-am intalnit nici  astfel de persoana. Poate pentru ca nu stiu citi astfel de buchiseli, ma pricep doar la furnicile negre de pe hartie. Cred ca de-aia am preferat cartile oamenilor. Cartile televizorului. Cartile verii.

Ce gasesc surprinzator la mine e ca eu, spre deosebire de oameni, nu am tendinta de a vorbi despre ce ma pasioneaza pe mine sau ce-mi place sa fac. Pentru ca daca ma intreaba cineva ce fac azi, maine, poimaine, orice in afara de “citesc” . Asta pentru ca n-am chef sa dau de priviri incurcate sau chiar de un zid de tacere. “A, citesti…? Ce fain.” Asa ca mai bine nu. Ce gasesc surprinzator la altii, e ca si altii citesc. Am fost intrebata daca imi plac SF-urile din senin. Am fost intrebata ce-am mai citit in ultima vreme din senin. Mi s-au cerut recomandari din carti din senin. Si la fiecare astfel de replici, o privire tampa din partea mea: “Tu… citesti? Nu prea pari genu…” Si uite cum ma inseala oamenii cu nerusinare. Ar putea sa poarte si ei o pereche de ochelari, eventual o pancarta legata de gat. Dar cel mai culmea e ca oameni pe care ii cunosc de ani de zile reusesc sa ma ia asa pe nepregatite. Nu chiar “tu citesti?”, mai degraba “tu citesti ASTA?” Wow… Ma inclin in fata ta. M-ai depasit la capitolul asta.

Si totusi, e dragut sa dai peste oameni care au aceleasi pasiuni acolo unde nu te astepti. Presupun ca se poate mult mai rau. Citeam zilele trecute un blog,  unde am aflat cu siguranta ca da, se poate mult mai rau. Sunt cei care au citit doar cartile obligatorii la scoala (ceea ce e bine totusi, pentru ca Rebreanu simte excelent psihologia personajului si Blaga are o deschidere nemaipomenita spre univers), sunt cei care s-au eschivat de la unele dintre acestea si mai sunt cei care poate nu citesc deloc. Lipsa de timp, chef sau alte motive. Presupun ca si din televizor se poate invata ceva, nu doar din carti. Nu ai nevoie sa citesti Blaga si Rebreanu ca sa apari in fusta scurta la televizor. Nu ai nevoie de fictiune istorica pentru a zice ca in perioada comunismului a fost mai bine. Nu ai nevoie de Cuore, Matilda, Remi sau Cosette ca sa ajungi om mare si sa uiti ca ai fost ca ei odata.

Si acum citesc razboiul si pacea lui Tolstoi. Andrei Bolkonski imi aminteste de Rhett intr-un fel ciudat. Daca nu i-as fi avut pe ei, poate as fi umblat si eu in fusta roz si tocuri acuma. Si n-as fi stiut ce as fi putut fi. Poate intr-un univers paralel, pe care sper totusi sa nu-l prind vreodata.

Advertisements

7 Comments

Filed under Gânduri

7 responses to “Cand aparentele inseala

  1. Bogdan

    Minte! Inainte sa-l citeasca pe Balconschi ala…tot fara fusta roz si tocuri umbla… e altu’ vinovatu’!

  2. Rox

    Salut! Mi-a tot zis Flo de blogul tau si nu apucasem inca sa citesc. Dar azi m-am trezit si pus pe lectura 😀
    Bine zici tu in postul asta… Numai ca la mine e nitel invers. Lumea care nu ma cunoaste (chit ca port ochelari :D) ma intreaba neincrezator “tu… ăăă… citeti?!”.
    Am vazut ca lumea are obiceiul de a stratifica foarte strict persoanele dupa ceea ce le place sa faca. Adica. Prin faptul ca imi place sa merg in club sau la un karaoke, automat e ceva ciudat sau fals cand afirm ca mor de placere sa merg la opera sau la teatru. Implicit, undeva mint. Sunt foarte pasionata de moda, e de-a dreptul dubios ca imi place sa si citesc (altceva pe langa reviste de fashion). Iar paralele pot continua. Iar eu ma pierd in ele si nu inteleg de ce oamenii judeca asa de repede. Si ce e mai frustrant, e ca m-au facut si pe mine sa fiu asa si sa dau exact aceeasi replica pe care ai mentionat-o mai sus “Citesti? Ce fain…” tocmai fiindca nu stiu ce altceva sa spun cand fata omului chiar imi inspira ca nu ar citi…

  3. :))) Esti funny. Tu esti probabil ceea ce as numi eu o “contradictie umblatoare”. Si ce zici tu de judecat, aproape ca mi-ai citit gandurile, voiam sa scriu ceva de gen, dar m-am razgandit. Asa ca eu zic ca decat sa judecam, mai bine sa ne lasam surprinsi 😀

  4. Rox

    hihi, mersi, imi place sa fiu (considerata) funny 🙂

  5. Deea

    imi pare rau k vrajesti oamenii…tu porti de ceva vreme fusta roz si tocuri. Si asta datorita altor “preocupari” 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s