Orezul dincolo de granite

Am auzit spunandu-se ca nu traim ca sa mancam, ci mancam ca sa traim. In ceea ce ma priveste, lucrurile chiar asa stau. O felie de paine cu unt sau niste cereale dimineata. O ciorba si ceva cartofi cu legume sau carne la pranz. Si seara niste salata de legume sau poate o mamaliga (nu mamaligutza) cu branza (nu branzica) si smantana (nu smantanica). Pe langa asta se mai adauga ceaiuri, iaurt si suc de piersici sau portocale, daca se nimereste prin frigider. Si eventual niste mere, capsuni sau zmeura, tot daca se nimeresc prin frigider si daca e sezonul lor. In rest, consider facutul de mancaruri fantastice o pierdere de vreme pentru propria persoana si un mod de lauda ocazional in fata prietenilor.

Cu toate aceste, nu am cum sa trec cu vederea faptul ca fiecare tara isi are felurile traditionale de mancare. Mancarea face parte din cultura mostenita a unui popor si din lucrurile cu care se lauda in fata strainilor. Gulas ca la noi, in Ungaria, nu gasesti pe tot globul. Corect. Care de oaie gatita ca la noi, in Turcia, iar nu gasesti nici sa-ti faci un upgrade la papilele gustative. Si aia e drept. Si bineinteles ca pizza cu mozzarella scoasa din cuptorul nostru italian nu mai pupi si sa umbli in toata Europa. O fi. Dar astea sunt lucruri comune, pe care toata lumea le stie. Pe atat de comune pe cat este carnea de pisica in China, sau ce or fi mancand si aia pe acolo.

In Arabia Saudita au astia carne cu orez (kabsa). Deosebit este felul in care il pregatesc, si fiecare fel de kabsa este diferit: adauga condimente precum piper negru, sofran, scortisoara, lime. Carnea poate sa fie de miel, oaie, pui sau peste, iar orezul este imbogatit cu nuci, migdale sau stafide. Un fel antic, dar popular, numit mandi de a pregati mancarea este gatitul intr-o gaura in pamant. Unii ar numi asta salbaticie probabil, eu il numesc pastrarea traditiilor si facut de mancare buna.

In Peru se serveste ceviche, care in Europa ar insemna peste crud marinat intr-o mixtura de citrice, cele mai comune fiind lamaile si limes. In mod traditional, pestele sta la marinat vreo 3 ore, dar mai nou se pare ca este mai scurta perioada. Ceviche-le este atata de important pentru peruani incat au chiar si o zi nationala pentru celebrarea lui. Probabil ca mancarea are acelasi statut pentru ei ca si ziua nationala (imi imaginez cum ar fi sa existe ziua sarmalelor).

Tom Yum Soup-12825

Ca sa trecem si la mancaruri mai lichide, o sa spun ca in Thailanda se prepara tom yum. Asta este o supa fierbinte si picanta, care include, dar nu este limitata la pui, ciuperci, coriandru si lamaie. Din felul de baza se pot deriva tom yum nam khon, care se prepara cu lapte din nuca de cocos.

Cand vad toata aceasta nebunie a culorilor, acest dans al aromelor, aceast delir al gusturilor, parca-parca m-ar tenta si pe mine sa ma laud de fata cu cineva cu o bobotie africana sau ceva de gen. Pentru ca totusi mancarea inseamna caldura si apropiere in familie. Doar ca uneori un iaurt cu fructe impartit poate sa insemne mai mult decat atat.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s