Ma uit la lume cum se intampla

E fantastic se se intampla in lume azi. Nu stiu daca asa a fost intotdeauna sau vremurile pe care le traim acum sunt mai pline de schimbare ca oricand. Se poate ca universul sa aiba o entropie mare, dar am acum curajul si mandria sa cred ca entropia micii noastre societati e si mai mare (da, bine, stiu ca nu e adevarat dar imi da un simt al viziunii sa cred asta). Nu ma refer la viteza, nu ma refer la ce se schimba, ma refer pur si simplu ca nimic nu mai e cum era ieri sau, ma rog, acum 50 de ani.

Ieri cerul era negru de la norii poluarii noastre. Azi am aflat ca sunt oameni carora le pasa si care vor ca cerul sa fie curat si sunt dispusi sa-si riste viata pentru asta. Azi am aflat ca nu suntem doar noi de vina pentru asta, exista interese mai banoase si jocuri facute la nivel mult mai inalt decat media de 1m70 a noastra. Ieri moartea ii pandea pe conducatorii auto de dupa curba urmatoare. Azi am aflat ca poti sa te urci beat la volan linistit, pentru ca cel de langa tine nu mai e responsabilitatea ta. E de fapt responsabilitatea sistemului automat de conducere a masinii. Azi am aflat ca vina poate fi pasata, ca nu 100% din persoanele care mor trebuie sa devina gandurile tale de remuscare.

Ieri Einstein ne spunea ca universul se contracta, ca o sa murim pana la urma cu totii arsi de caldura viitorului. Azi am aflat ca de fapt universul se expandeaza la o viteza din ce in ce mai mare, deci o sa ma murim cu totii inghetati de fapt. Dar nu-i problema, pentru ca oricum peste 5 milioane de ani o sa explodeze soarele nostru. Si daca stau bine sa ma gandesc, nici asta nu e problema pentru ca oricum pe 21 mai vine sfarsitul lumii cum n-a mai fost vreodata. Am libertatea si dreptul de a crede asta.

Ieri copii se jucau feriti de masini si se plimbau cu biciclete pe staradute verzi vara si inzepezite iarna. Azi copiii se ascund de lume in spatele schimbarii sale si bicicletele stau aruncate prin poduri sau pierdute cine stie pe unde. Societatea evolueaza tehnologic la o viteza la care spiritul nu poate visa inca. Si ma intreb unde o sa ne duca pe asta pe noi, ca specie. Pe luna probabil. Sau mai departe.

Cateodata ma uit la lume cum se intampla in jurul meu. Eu sunt in afara ei, plutesc ca un fel de norisor alb si pufos pe un cer intunecat, fara constiinta sinelui, fara minte. Alb.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Secrete

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s