Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac

Ne tot fataim noi incolo si incoace ca avem dreptul la libera alegere. Ca pot face ce am eu chef, ca pot sa aleg pachetul de biscuiti pe care vreau sa-l cumpar, oferta de la Orange pe care mi-o doresc pentru urmatorii 3 ani, oferta de credit la banca pentru care sa-mi pun gatul pentru urmatoarea viata. Astea sunt doar lucruri materiale, putin importante. Pot sa aleg situl web pe care vreau sa-l deschid, cartea pe care vreau sa o citesc, credinta pe care vreau s-o urmez. Avem dreptul la libera alegere. Intrebarea este daca avem libera alegere.

Exista bine si rau in jurul meu teoretic. Eu am puterea sa aleg ce vreau sa fac. Daca sa-mi ranesc semenii sau sa le arat empatie. Daca sa-i scuip in fata sau sa le intind o mana de ajutor. Si alegerea asta cica e a mea, neinfluentata, neimpusa de nimeni in lumea asta. Ia hai sa ma mai gandesc o data.

Suntem influentati de mediul inconjurator si de societate in momentul in care am scos capul din uterul matern. Pardon, ne-a fost scos capul din uterul matern. Ca o paranteza, pana si simpla actiune de dat viata e pasiva pentru noi. Logic vorbind, daca din intamplare te nasti intr-o familie care are grija de tine si te inconjoara de dragoste, cresti un om iubitor si plin de compasiune pentru ceilalti. Daca esti abandonat de mic si adoptat, sentimentul de parasire ramane ars in memoria emotionala si te pomenesti ca esti plin de ranchiuna si oferi ce ti s-a si dat: respingere. Pentru ca mai mult nu ai ce. Deci totul porneste din prima clipa de viata.

Si cresti privind la televizor la reclame. Care te intreaba daca te simti bine in corpul tau cand mergi la plaja. Nu, urmeaza dieta de 14 zile. Daca esti multumit cu telefonult au vechi de 3 ani. Nu, du-te ia-ti un smartphone de 20 de milioane. Daca esti fericit mergand pe jos la job. Nu, du-te ia-ti modelul X de masina, ca e la oferta. Si cand ajungi la magazin stai si te minunezi la rafturile cu zeci de produse. Dar nu stii pe care sa il alegi. Cu tot cu liberul tau arbitru.

Asa ca nu ma mai minunez cand oamenii se omoara la televizor si in razboaie. Nu ma mai intreb ce e cu lumea asta cand citesc articole rauvoitoare prin presa. Nu mai mi-i greata de fufele de pe strada. Pentru ca poate nu e vina lor pe de-a-ntregul. Poate ar trebui sa li se acorde prezumtia de vinovatie si sa ne aratam pe noi insine cu degetul. Pentru ca deocamdata nu mai exista nimeni altcineva decat noi.

Advertisements

1 Comment

Filed under Concepte

One response to “Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac

  1. st

    intrebarea pe care ar trebui sa si-o puna fiecare dintre noi este: Cine sunt eu -si mai ales- ce ma motiveaza? Viata inainte era mult mai simpla si atunci oamenii erau mai fericiti pentru ca isi gaseau mai usor drumul. Acum,fara niste repere clare nu putem decat sa orbecaim prin viata sa pierdem timp pretios si oportunitati pentru ca NU STIM CE VREM. E trist ca nu te poate ajuta nimeni sa devi mai puternic interior dar in schimb te poate manipula in interesul lui. Consumismul din ziua de azi, avalansa de informatie toate creaza o presiune imensa asupra individului pentru ca practic ti se induce mereu idea ca nu esti destul de bun si asta creaza frustrare si te face sa te afunzi si mai mult.Ar trebui sa ne asumam si partile negative si sa ne concentram mai mult pe ce facem in prezent si asta pentru ca “prezentul este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri” (John Lennon)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s