London day 2 – lost in ancient times

Ancient sau nu chiar asa ancient. Depinde cum privesti aceasta a doua zi. Ca orice turist constiincios, am avut un plan de bataie bine pus la punct si incropit cu vreo 4-5 zile inainte de plecare. Sau o saptamana. Ideea era ca sa vad toata minutatiile Londrei din nou era ca un vis recurent pentru mine si nu aveam de gand sa mai ratez ceva, cum facusem data trecuta cu schimbarea garzii la Buckingham. Dar in cele din urma tot am reusit sa ratez Kew Gardens, chiar daca le-am compensat cu Aquarium-ul, o concidenta fericita in cele din urma, date fiind conditiile meteorologice. In fine.

Deci prima jumatate a zilei a fost rezervata pentru schimbarea garzii la Buckingham Palace. Zic jumatate de zi pentru ca, chiar daca ceremonia in sine dureaza doar juma de ora, trebuie pus la socoteala drumul cu metroul din Wood Green si datul din coate pentru a prinde un loc cat de cat sa apuci sa faci o poza, un filmulet, ceva. Plus o binemeritata relaxare prin Green Park. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Povestea lunga saracia omului. Am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa stai pe youtube daca vrei sa vezi ceva din schimbarea aia blestemata. Prea multa lume care se inghesuie si prea mare toata locatia aia. Anul trecut ajunsesem tarziu, deci era o scuza ca n-am vazut decat drumul garzii noi pana la poarta palatului. Dar acum nu mai am alte scuze. Pur si simplu e prea multa lume si prea inalt gardul. Si poza asta nici macar n-a fost facuta de mine.

A doua jumatate de zi in schimb a fost superba. Doua cuvinte: British. Museum. Cel mai splendid loc,daca ma intrebi pe mine. A doua oara parca il gusti ca pe o cireasa putin prea coapta, la limita exterioara a putreziciunii.Gustul i se intensifica, i se innegreste putin. Asa si muzeul. Trecand prin fata a obiecte pe care le vazusesi o data, le simti caldura si le recunosti povestea ca pe o haina veche pe care stii ca n-o mai porti dar iti aminteste prea mult de vremuri trecute. Statuia lui Ramses al 2-lea, piatra de la Rosetta, monolitii africani din lemn, monumentul Nereidelor, monstrii inaripati ai mesopotamienilor. Cate obiecte, atatea cirese. Si cu cat le privesti mai mult, cu atat gusti amarul istoriei mai mult. Cu atat le iubesti mai mult si cu atat simti ca tu ca persoana durezi mai mult. Ca o durere surda. Pentru ca toata istoria care se desfasoara in fata ochilor tai a dus la un singur punct: tu. Si punctul se multiplica de 7 miliarde de ori.

Plus ca am prins si o prezentare de jumatate de ora a Egiptului antic, si inca una a Romei antice, care ce-i drept m-a plictisit putin. Nu se compara Roma cu Egiptul. Apoi am mai cascat ochii la bolta mare de la intrarea in muzeu si inapoi in Wood Green Pentru ca seara sa am experienta unui restaurant chinezesc. Nu mai calc intr-unul veci.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Pe drum

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s