London day 3 – the royal day out

UK e taramul monarhiei. Si Londra, in mod logic, e capitala ei. Palatele Buckingham, Kensington, Kew si Windsor sunt vechi si noi case regale. Turnul Londrei e faimoasa inchisoare construita in imaginatia colectiva pe povestea fratilor din turn si a decapitarii lui Anne Boleyn de catre calaii lui Henry al VIII-lea. Casa de banchete e inca o imagine vie a lumii Tudorilor. Cum sa nu-ti doresti ca la fiecare vizita in magnificul oras sa pui piciorul macar intre portile uneia dintre aceste ramasite ale regalitatii?

Cu scopul asta in minte, am vizitat prima data Tower of London si a doua oara Hampton Court. Ambele au legatura stransa cu cel mai faimos dintre monarhii englezi, Henric al VIII-lea. Palatul isi are radacinile undeva prin secolul XV, dar adevarata sa stralucire incepe odata cu lucrarile cardinalului Wolsey, mana dreapta a lui Henry in primii ani de domnie (pana prin 1528 cand l-a enervat pe rege ca nu i-a facut rost de anularea primei casatorii si a fost decazut din drepturi). In aceasta perioada a prins viata curtea interioara, o zona somptuasa cu spatii destinate oaspetilor. In anii urmatori Henry a cheltuit zeci de mii de lire pentru a extinde palatul cu gradini, parcuri, bucatarii. Palatul a oferit adapost tuturor celor sase sotii ale regelui si se spune ca inca ofera adapost fantomei lui Katherine Howard… Aceasta a fugit dupa rege pe unul dintre coridoarele lungi pentru a cere mila si iertare de la esafod. Degeaba. Nu a primit nimic.

Dupa moartea lui Henry palatul a devenit un spatiu al artelor sub conducerea lui Elizabeth I, pentru ca la inceputul secolului XVII sa intre pe mana dinastiei Stuart. Aici povestea devine neinteresanta. Si sincer nici n-am ajuns pana aici cu studiul istoriei Angliei. Stiu doar ca modificari au mai adus William al III-lea si regina Mary a II-a. Modificarile au fost conduse de Sir Christopher Wren, sub indrumarea caruia turnurile Tudorilor au fost inlocuite cu exterioarele baroce care pot fi vazute azi. De ce n-a stat el linistit? Nu stiu. Poate pentru ca tinerii cred ca sunt mai buni decat predecesorii lor. Wren a facut si designul catedralei St. Paul. Deci n-a facut numai prostii la vremea lui.

Mi-a placut cum castelul e organizat pe camerele capetelor incoronate care l-au locuit. Este clara diferenta dintre apartamentele lui Henry, William si Mary. Se simte diferenta de epoca aici, dar in gradini se simte doar aerul proaspat de vara. Pentru ca gradinile palatului sunt magnifice. Un lac mare mare de tot langa care troneaza pajisti verzi, pomi tringhiulari si carari drepte si severe. Atractia principala e labirintul, desi nu e mare lucru de capul lui. Trist e ca chiar n-ai cum sa te pierzi, l-am parcurs in 10 min sau 15. Poti sa te si plimbi prin gradini cu o trasura trasa de cai, dar cred ca asa isi pierd din farmec.

Hampton Court e un alt vis bifat pe lista de vise. Data viitoare o sa fie Kensington, palatul fermecat al printeselor. Cred ca e doar o fantoma pentru noi, oamenii de rand. Sa ne dam importanta de de os regal cand calcam pamantul atins de ei. Cumva iesim din anonimat pentru noi insine. Pentru ceilalti zeci de mii de turisti, noi ramanem fantomele.

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under Concepte

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s