Un cuvant mai mult decat necesar

E zgomot in jur. Baraitul coolerului din laptop, telefonul care suna de mailuri si mesaje, oameni mergand in sus si jos pe scari, vocile din televizorul de dincolo, tastele pacanitoare, muzica populara de la ceva nunta de aici din bloc. Noroc ca se poate scoate sunetul de buzz de la messenger. Ma face sa ma intreb de ce s-o fi inventat. Intre timp aud si taraitul unei sonerii. Vreo vizita in seara timpurie de iulie. Unii oameni sunt fericiti si nu le pasa. Da-i in judecata.

Cand iti plac oamenii si iti place sa stai cu ei in povesti, n-ai de ales decat sa vorbesti. Cand te suna o prietena cu care n-ai mai vorbit de ceva vreme, n-ai de ales decat sa vorbesti cu ea. Cand ajungi dimineata la job, n-ai de ales decat sa vorbesti cu cei din jur, altfel o sa creada ca esti un salbatic care a crescut in jungla. Cand mergi la magazin sa cumperi paine, n-ai de ales decat sa ceri painea aia. Decat daca nu te duci intr-un supermarket, iei painea de pe raft si o platesti la casa frumos, tinand ochii in varful tenisilor. Fara un “Buna ziua” si un “Multumesc”? Unde te crezi? In padure?

Ceea ce vreau eu sa zic este ca orice ai face, oriunde ai merge, trebuie sa-ti mearga gura. Nu poti altfel. Si conversatiile strict necesare nu ajung. Mai exista barfe, mai exista “stai sa vezi ce-am facut aseara” de parca m-ar interesa, mai exista mesaje scrise. Scrisori nu mai exista. Erau intr-o vreme, dar atata noroc ca au iesit din moda. Sunt prea multe discutii care se poarta de dragul de-a fi purtate si prea putine chiar nu au nevoie de cuvinte. Asta de cand cu “dezvoltarea comunicarii”, telefoane, feisbuc, messenger, tot ce vrei. Totul doar ca sa fii conectat. Totul doar ca sa nu fii “singur”.

Cuvintele sunt sarace, cuvintele nu spun ce gandesti. In mintea ta sunt lumi colorate si cai alergand pe campuri. Poti sa descrii un cal alergand pe camp? Nu poti. Ce ai de gand sa spui? Ca e negru calul, verde iarba si albastru cerul? Bine. Cum ramane cu libertatea, cu energia, cu pofta de viata? Cateodata cand ascult oamenii vorbind, ma gandesc ca e ceva dincolo de sensul cuvintelor pe care le aud. “Statuia dateaza din sec.  13 i.e.n.” Asta trebuie sa insemne mai mult decat atat, statuia aia are o poveste pe care cuvintele n-o spun pentru ca n-o pot prinde.

De-aia imi plac mie cartile. Liniste perfecta in afara copertilor, tumult si agitatie inauntrul lor. Si in carti sunt cuvinte, in ultima carte citita chiar cu vreo 100 de pagini mai multe cuvinte. Dar ele nu-ti cer nimic. Poti sa le si ignori. Dar pe oameni? Pe ei poti sa-i ignori?

Advertisements

1 Comment

Filed under Anti-tot

One response to “Un cuvant mai mult decat necesar

  1. marius

    niciodata nu trebuie, doar ca asa am fost educati. Sa ne fie frica de gura lumii, sa fim cumva tinuti in frau. This is civilisation…
    Pe alt front de idei, n-ai patit niciodata ca sa-ti vina sa povestesti fara oprire, sa te trezeasca altii la realitate? E o placere sa fie liniste in jurul nostru dar la fel poti sa fii in largul tau cand e galagia suprema. Totul depinde de starea de spirit… Iar linistea e mai melancolica de felul ei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s