Paine si circ

Trec in fiecare zi pe langa el. Asta daca nu cumva sunt plecata din oras. E tot timpul acolo, isi schimba pozitia cu, eventual, cativa metri mai incolo sau mai incoace. Si se uita la mine cu ochi mari, tristi, dar care nu cer nimic. Daca primeste ceva, da fericit din coada. Daca nu primeste nimic, se uita doar la tine. Si e gras. Blana lui gri a fost alba candva si viata lui a fost buna candva. Acum primeste borcane cu mancare si priveste spectacolul vietii pe Pamant.

Imi place de el. Obiectiv si neimplicat, traieste viata la un nivel mai inalt decat mine probabil. Eu o traiesc la un nivel jos. Caut de mancare prin supermarketuri, ma tolanesc in fata televizorului in speranta unui mod rapid de a trece timpul. Doar ca maine dimineata sa vina pentru a-mi misca fundul la un job unde din nou caut un mod de a trece timpul pentru a ajunge in final in supermarket si in fotoliul din fata televizorului. Constiinta de mea de sine e praf. Constiinta rasei umane nici macar nu e definita in creierul meu. Cum sa fie definita daca ma uit la crime si la divertisment doar? Cum sa fie definita daca nu-mi pierd vremea citind? Cum sa fie definita daca problemele globale nu le privesc ca si cum ar fi ale mele? Ce ma doare pe mine capul e sa am o paine pe masa si un show la tv. Un mod simplu si ingenios de a tine cainele in lesa.

A, da, daca tot suntem la problema asta, parca imi amintesc ceva de o criza financiara prin 2008. Aveam si eu un credit atunci, luat pe 25 de ani. Fara avans, doar cu buletinul. Rata lunara, dobanda acceptabila, as zice. Problema banilor ma tinea in priza, ma afunda si mai mult in praful care e constiinta de sine. Pana la urma am renuntat, dobanda crescuse prea mult si banca de investitii care imi cumparase creditul a dat faliment. Mi-au luat casa, dar m-am mutat la bloc. Macar am unde sta. N-oi fi eu ca liderii americani din fruntea marilor banci, lideri care pana la urma au ramas cu banii mei in buzunar, dar nu-i problema. Cutia colorata imi trece zilele.

Incalzirea globala si schimbarea de clima? Problema companiilor de mediu. Corporatiile si globalizarea? Problema guvernului. Politica externa? Problema ministerului. Rasism si drepturile omului? Nu ma consider amenintat direct. Criza din Orientul Mijlociu? Noroc ca traiesc in Europa. Saracie, foamete, moarte? Am paine si circ, nici nu le vad.

Denegarea responsabilitatii: Cele mentionate mai sus sunt pura imaginatie. Nimic nu e real, totul e doar in mintea mea de copil plictisit de viata care cauta problemele acolo unde nu sunt.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Anti-tot

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s