London day 5 – green fantasy

Daca toate lucrurile bune n-ar avea si un sfarsit are deveni plictisitoare. Zic cu gandul la vulpe si la strugurii ei acri. Dar nu. Ar trebui sa fie nesfarsite, mereu aceleasi, pline de surprize si pline de planuri si de ganduri senine. Pe naiba. Au venit ploile si drumurile necunoscute, statiile de metrou hiperpline, hartile cu susul in jos.

Prima parte a zilei am petrecut-o in oras: Regent Street, Charing Cross, Piccadilly, Victoria. Nu pentru ca era frumos afara, soare si oameni zambareti. Ci pentru ca trebuia. Aveam de ales intre asta si Science Museum. Deci cu lista de cumparaturi in mana m-am indreptat catre Oxford Street. Lista mea de cumparaturi continea ceai si o carte. Da, sunt o persoana previzibila cand vine vorba de subiectele astea. Pe Oxford Street se afla Whittard-ul, ceaiul meu preferat. Am luat un cosulet in care abia au incaput cutiile pe care le-am ales de pe rafturi. E foarte dragut magazinul, poti sa bei ceai sau cafea pe de gratis pe post de mostra si vanzatoarea te intampina cu un zambet cu accent englezesc pe buze. Am prins si o oferta chiar.

Cand am iesit ploua si oamenii nu se grabeau. Se uitau si intrau in magazinele de haine, cosmetice si bijuterii. Probabil cautau sa nu stea in ploaie. O fata blonda m-a intrebat de ceva magazin, daca stiu unde se afla. I-am spus ca nu stiu, ma duceam catre Charing Cross Street, strada librariilor si a anticariatelor. Am intrat in Blackwell’s, o librarie pe care am ochit-o ca fiind una unde nu se uita nimeni ciudat la tine daca stai de ploaie citind carti la nimereala. M-a intampinat de la intrare: 3 la pret de 2. A doua oferta pe ziua aia. De care n-am profitat pentru ca am ajuns la concluzia ca oricum am ceva carti englezesti in biblioteca inca ramase necitite. Asa ca am ramas la 1 la pret de 1. O fictiune istorica din perioada Razboiului Rozelor.

Seara ultimei zile era coapta de saptamani intregi: toaleta, pantofii, biletul la “Wicked”. Un musical in West End, inca un bifat pe lista mea cu lucruri de facut in Londra. A mai ramas doar o piesa de teatru. Si, evident, “The Phantom of the Opera”, unde intrarea imi cam depasea un pic bugetul. In “Wicked” e vorba despre o fata verde care s-a imprietenit cu una blonda. Amandoua sunt vrajitoare, amadoua vor sa salveze lumea. Pana cand cea verde pica de fraiera si devine wicked si o trimite pe blonda sa fie stralucitoare si blanda. Asa a devenit blonda Glinda, Zana cea buna din nord si prietena ei, Vrajitoarea cea rea din apus. Da. Exact ca in “Vrajitorul din Oz”.

Mi-ar fi placut sa stau mai mult in parcuri. Mi-ar fi placut sa dau chipsuri veveritelor. Mi-ar fi placut sa citesc in Hyde Park. Sau pe scurt, mi-ar fi placut sa ma nasc acolo. Pentru ca sa pot sa-mi doresc sa ma nasc aici.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Pe drum

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s