Cand cortinele au cazut

Am auzit pe cineva zicand azi ca ar trebui sa dorm cand o sa imbatranesc. Eu ma gandeam ca voi dormi cand sunt in mormant. Dar am zis ca totusi n-ar fi o idee buna sa-l sperii pe saracul om in halul asta. Era intr-un context cand eu dadeam motive inventate de ce n-am fost aseara la party. Ca eram praf, ca era tarziu, ca bla. Si adevarul e ca mi-am primit replica buna. Am un sfert de veac, ce naiba o sa mai inventez cand o sa am mai mult decat atat? Ca trebuie sa-mi ingrijesc artrita si reumatismul? Sper sa nu.

Oricum toate gandurile astea cu morminte si cu dormit m-au dus catre taramuri intunecate. Sau cel putin asa sunt percepute la ora asta. Cred ca au contribuit si zilele foarte usoare pe care le-am avut saptamana asta. Am uitat sa pun usoare intre ghilimele. Pare sa fie foarte important ce-ti scrie pe piatra de mormant. Ar trebui sa-ti descrie viata in 3 randuri, sa fie umbra a ceea ce ai lasat in urma cand show-ul si-a atins sfarsitul. Alaturi de o poza maronie, vintage si de altfel foarte ciudata. Te uiti in ochii pozei si te loveste ideea ca omul ala a trait candva, picioarele lui au atins pamantul si iarba, soarele i-a atins fata, degetele lui au atins nisipul si poate degetele altcuiva… Si dintr-o data nu mai e. Nu. Mai. E. 3 cuvinte care nu descriu, ci limiteaza. Inchid in ele un ocean de nepatrus, o viata care nu mai e viata, un mister pe care cu totii o sa-l cunoastem la un moment dat. Sau, dupa parerea unora si a mea personala, mai mult decat o singura data.

Dar mi-e alba mintea. Daca ar trebui sa-mi dau epitaful acum, ceea ce si trebuie sa fac dealtfel, m-as bloca. Ce a insemnat ultimul sfert de veac pentru tine, si mai ales pentru cei care raman, pentru ca ei iti scriu acel epitaf. Daca nu cumva lasi un testament, precum randurile astea subrede si fara suflu. Eminescu, Minulescu, dar mai ales Blaga. Poetii mei preferati, cu toate ca nu imi place poezia. Imi place linistea si versurile gorunului asta construiesc. Imi place noaptea, iar romantele sunt respiratia ei. Sa fie eterne toate acestea de dorul celor care… nu mai sunt.

Advertisements

2 Comments

Filed under Secrete

2 responses to “Cand cortinele au cazut

  1. Rox

    Hehe asta spun si eu – dorm la pensie, acum ma distrez!
    Si prietenele mele, nitel mai sceptice zic “daca o sa ajungi la pensie, in ritmul in care te distrezi si nu dormi” :))
    In alta ordine de idei, e trist cum te poate pune pe ganduri o intamplare, o vorba, o situatie banala in general. Sau un post de blog, cum e acesta. Frumos scris!

    • Apoi nu cred ca e trist. Mai degraba provocator. Ajungi la cai verzi pe pereti de la o situatie banala, vorba ta. Sau, cine stie, poate data viitoare va fi o idee sclipitoare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s