Relativul ca perfect

Niciodata nu mi-au placut reclamele. Plictisitoare, monotone, artificiale. “Activia. Mananci si te simti bine.” sau cum o fi. Spus pe un ton rar, ca si cum personajul ar fi invatat pe de rost si apoi trebuie sa mimeze naturaletea in fata camerei si pe sticlele din casele consumatorilor. Sau mai nou plasmele si LCD-urile. Nici de noaptea devoratorilor de publicitate n-am fost niciodata incantata. Da, bine, or fi ele niste idei inteligente puse in practica, dar pana la urma tot aia e. Un produs care iti face viata mai luminoasa, mai frumoasa, mai plina de culoare. Un produs fara de care zilele sunt mai reci si noptile mai intunecate. Altfel spus, viata ta fara Cola, Untelemnul de la Bunica, cremele L’Oreal sau creditele la banca nu ar fi PERFECTA.

Cu creionul in mana am desenat azi o forma sinusiodata. Da, ca un fel de sin(x). Dar n-a iesit. Un brat i-a iesit mai lataret. La sfarsit mi-am dat seama ca nici macar n-am vrut sa desenez un sin.Dar sunt  sigura ca am desenat o combinatie unica de radicali, fractii si numere imaginare. O combinatie care n-a tins nici macar o secunda sa fie sinusoida plana si prea bine cunoscuta de toti studentii de la Poli.

Sinului i-ar trebui imaginatie sa ajunga precum combinatia matematica unica. Sinul e “perfect”. Da, perfectul prafuit si atemporal definit inca de cand matematica era la inceputuri. Dar functia mea e una jucausa, probabil imposibil de reprodus vreodata. Dar pentru ca e asa de imposibila, nu va fi niciodata la nivelul sinului, in acceptiunea nimanui. Dar toti vor sa fie “perfecti”. Toti vor ca ceilalti sa fie “perfecti”. Barbatul “perfect”, femeia “perfecta”, casa “perfecta”, viata “perfecta”. Toti isi croiesc o idee de perfectiune copiata din reviste, imaginata de reclamele de la televizor. Nicaieri n-aud “Ai nevoie doar de apa si sapun. Fardurile sunt doar spoiala trecatoare” Nu-s prosti sa-si taie craca de sub picioare.

Asa ca perfectiunea e doar o metafora pentru lipsa de imaginatie. Vrei sa fii perfect? Fii ca tine. Iubeste-ti unicitatea si frumusetea, abstractul si neatinsul. Aberatiile mele sunt perfecte. La sensul propriu. Nasul carn si alunita de deasupra buzei au schimbat de atatea ori sensul perfectului. Negrul si croiala dreapta au fost sarutate si scuipate de cine stie cate ori. Lumea se schimba. Dupa ce sau la ordinele cui, e greu de zis. Da eu cred ca timp de un 50 de ani nu e greu sa definesti si sa redefinesti perfectul de cate ori te trazneste s-o faci.

Advertisements

2 Comments

Filed under Anti-tot, Concepte

2 responses to “Relativul ca perfect

  1. Ana

    Mie imi plac reclamele inteligente.
    Sunt unele de-a dreptul geniale. Altele sunt foarte amuzante.
    Nu toate vor sa iti sugereze o viata perfecta prin prisma produselor lor.
    Reclamele bune evidentiaza sau exagereaza utilitatea produsului.
    Cu toate astea, ideea din spatele lor poate fi de-a dreptul sclipitoare – asta ma face sa-mi placa desi nu cumpar produsul :).
    (ex:http://www.youtube.com/watch?v=LUOJSnR9z3k&feature=related)

    • Da, stiu, unele au o sclipire de idee care fie te amuza, fie te face sa te intrebi pe ce criterii isi angajeaza astia oamenii. Oricum, am inceput prost probabil. Totul trebuia sa se invarta in jurul perfectiunii. Si adevarul e ca reclamele asta vand.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s