Gone with the sin

Prima ninsoare pe anul asta.Azi-dimineata dupa ce m-am trezit primul lucru pe care l-am vazut e ca erau copacii acoperiti de alb. M-a cuprins o caldura instantanee si bucuria unica de inceput de iarna. Asa ma ia pe mine cand simt miros de zapada. Cand am ajuns la birou (ca asa e cool sa zici zilele astea, ca ai ajuns “la birou”) am tinut sa dau de veste tuturor ca ninge afara. Cu toate ca pe unii i-am enervat si pe altii i-am amuzat. Cui ii pasa pana la urma? Important e ca azi a nins prima data pentru anul asta.

Si nimic nu merge mai bine cu prima ninsoare decat o prima cana de vin fiert si o poveste de-aia filozofica pe care si noaptea sa o visezi. Acuma daca s-a transformat cana intr-un pahar cu picior nu mai conteaza. Lucrurile din pacate au prostul obicei de a se transforma pe masura ce cresti. Daca acum vreo doi ani beam vin fiert cu portocale si mere din cani ciobite prin baruri prost luminate din Cluj, azi beau un vin sec si fara zahar in pahare cu picior inalte in restaurante scumpe din Timisoara. Daca acum doi ani iernile erau friguroase de pana si sufletul iti ingheta numa 5 minute daca stateai afara, azi ma asteapta o camera supraincalzita dintr-un bloc obscur dintr-un oras si mai obscur. Daca ieri aveam impresia ca unicitatea mea imi da o culoare roz intr-o lume neagra, azi aflu ca exista nu doar o nuanta de roz, ci chiar mai multe. Exista magenta, exista rosu, exista violet, exista lila. Fiecare e unica, dar identica si in acelasi timp diametral opusa cu rozul meu sters.

Daca am un mod preferat pentru obstescul sfarsit al acestui univeres, acela e sfarsitul timpului. Imi imaginez timpul scurgandu-se inimaginabil de lent prin gauri atat de negre incat sunt invizibile.  Si noi sa ne aflam la un moment dat intr-un punct in care sa nu mai percem miscarea sau schimbarea. Si apoi sa le percem pe ambele in sens invers. Timpul in care ne vom aduce aminte viitorul si vom privi cu teama si infriguare spre trecut. Fara sa stim ca de fapt trecutul ne duce doar spre momentele cele mai dulci. Trecutul meu va fi iarna rece si inzapezita, cana ciobita de vin fiert cu portocale si ochii pictati cu negru ai lui Ville. Trecutul ei? Trecutul lui? Momente de timp nedefinibile pentru ca acum ei nu mai exista. Vor exista maine, da, cu totii. Au existat ieri, acum cateva ore.  Dar “acum”-ul e doar al meu. Stiu, sunt o egoista.

Advertisements

2 Comments

Filed under Gânduri

2 responses to “Gone with the sin

  1. pescarusu

    🙂 dragutz

  2. pescarusu

    regretzi clujul prin comparatie cu tm ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s