Veritabil vs. autentic vs. sincer

“Entschuldigung, haben Sie ´ne Zigarette?”

A plouat ieri. Cerul s-a intunecat pe la 3 jumate, aproape ca era noapte. M-am simtit mai aproape de Tokio, de el. Intotdeauna cand ploua cad intr-o melancolie adanca. Atunci e momentul cand ma gandesc cel mai sincer la ce am mai facut in ultimul timp si ce am de gand sa fac in continuare. Daca as avea apa sau aburi, as lasa cerul sa ploua necontenit pentru a-mi trimite gandurile in taramul abstractului. Daca creativitatea si melancolia sunt abstractizate, rezulta cuvinte. Daca aceste cuvinte sunt asezate in ordinea potrivita, rezulta o opinie, un paragraf semnificativ, un dialog veritabil. Intreabare si raspuns, intrebare si raspuns. Se presupune ca intrebarile sunt oneste si raspunsurile exprima intr-o oarecare masura dorinta ingenua de a sapa mai adanc in piatra constiintei, de a provoca starea de veghe. Indoiala apare doar atunci cand iti pui problema daca acele cuvinte exprima adevarul sau nu. Adevarul cui si pentru cine?

Intrebarea m-a trezit din contemplatie. Tocmai ma intorceam de la cursul de fitness. Am considerat acum o luna ca statul nu face bine si imediat sunt 20 de grade afara si e de iesit in cat mai putine haine, si in consecinta m-am decis sa imi fac abonament la o sala. Azi am lucrat la abdomen si la picioare, dar sunt o lasa. Daca simt ca fizicul imi zice bye-bye chiar trebuie sa-i dau o pauza. Desi antrenoarea era buna, continua sa dea indicatii, sa spuna sa nu renuntam. Inca 5 repetii! Inca 2! Da, degeaba, eu renuntasem deja de la numarul 6. Era antrenoarea sincera in ceea ce spunea? Sentimentul de a-ti pasa este sincer atunci cand este exprimat, dar nu si in cursul de fitness. Bineinteles, e corect sa numeri de la 4 la 1 in succesiunea 4,3,2,1. De netagaduit. Dar ma indoiesc ca banii pe care ii platesc in fiecare saptamana o provoaca sa fie sincera cand preda cursul. A fost totusi o scorpie autentica atunci cand nu m-a lasat sa-mi fac siesta in timp ce colegele de curs numarau ultimele abdomene din serie.

“Nein, gerade hab´ ich keine, sorry”. Sa fi continuat sa-i povestesc tipului cu palarie gri ca nu fumez cand fac sport si actionez impotriva mea prin a-mi lasa tigarile acasa ar fi fost probabil nepoliticos. Trucul de a-mi lasa intentionat tigarile acasa nu ma face o nefumatoare sincera, dar spune despre mine ca prefer sa lupt impotriva mea intr-un mod deschis si veritabil, sa rad de mine in oglinda. Asa cum rad de mine in oglinda de fiecare data cand trece o jumatate de ora si incep sa-mi pun la indoiala cuvintele. Adevarul din spatele lor. Adevarul se afla intr-un univers paralel, el exista, dar momentan reteaua de neuroni incearca sa apeleze un abonat care nu poate fi contactat. Incercati mai tarziu.

“Na ja, danke”. Cum sa nu, cu placere. Cred ca i-am salvat doua minute din viata in modul cel mai veritabil.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Concepte, Gânduri, Povești 1 la 1

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s