Swan Lake Reloaded

St. Petersburg, 1895. E intuneric, liniste perfecta. Rochiile lungi nu se mai invart in foaierul teatrului si tigarile ramase nefumate sunt aruncate neglijent in scrumiere. Usile lojelor s-au inchis deja, ultimele intrebari despre acest nou spectacol de balet au murit pe buzele tremurande ale debutantelor. Cand gongul bate ora 8 perdelele grele se desprind pentru a oferi vederii un decor intunecat: lacul, noaptea si padurea. Odette pe scena. Bratele, picioarele si corpul fetei sunt invesmantate in alb, picioarele legate strans in panglicile balerinilor. Isi arunca elegant bratele in aer si ofera salii o pirueta in timp ce orchestra ataca primele acorduri ale uverturii. Sunetul este fin, ritmul lent si delicat dar muzica creste in intensitate si dramatism cand vrajitorul Rothbart arunca blestemul peste Odette. Bratele i se transforma in aripi, picioarele pierd panglicile alble si cresc in gheare de lebada. Pirueta nu mai e pirueta, se transforma in jale, planset si zbor catre zorii care se arata la orizont. Prologul si aplauze.

München, 2013. Multimea e agitata. In sala incepe sa se faca intuneric dar inca se vad ici si colo ecranele albastre ale iPhonurilor. Ora 3 jumate a trecut de vreo 5 minute, showul in sfarsit da semne de a incepe. Muzica grea, electronica incepe sa bata in ritmul pulsului meu static. Si perdelele grele de catifea se desprind. O lumina orbitoare din spatele scenei si o figura inalta, masculina, imbracata in negru. Muzica devine agitata, intensifica sentimentul de nervozitate, de curiozitate. Dar figura neagra a lui Rothbart se misca delicat pe scena, isi arunca picioarele in sarituri care parca vor sa conecteze cumva beaturile hip-hopului. Un Rothbart contradictoriu, pare a fi androgin, silueta lui vibreaza si sageteaza lumini din varfurile degetelor. Arunca blestemul cu ajutorul codului-sursa a magiei negre, prin reteaua mondiala a Internetului. Triunghiuri si cuburi de lumina incandescenta devin din ce in ce mai intense in ochii audientei fermecate. Si apoi totul negru. Prologul si aplauze frenetice.

Viziunea lui Fredrik Rydman asupra clasicei opere de balet pot s-o descriu ca cel putin distorsionata. Swan Lake Reloaded e varianta streetdance a piesei, Fiind un mare fan a baletului clasic mi-e imposbil sa nu compar variante streetdance cu varianta clasica. Asteptarile mi-au fost mari. Imi imaginam lebedele in rochii scurte, sfasiate, dansand frenetic pe un rock sau hip-hop poate. In privinta asta urma sa fiu dezamagita Nu pot spune ca ceea ce am vazut in München a fost un spectacol, dar a fost un show. Un show de muzica mixata, incandescenta, costume colorate si artisti plini de viata si cu un suflu de ardoare in ei. Prin dansul lor, ei au adus roseata in obrajii palizi ai trecutului si au inveselit nostalgia clasica. Ii admir pentru asta si ii admir si pentru ca, aducand titllul lui Ceaikovski in showul lor, au atras o audienta tanara, care poate asa a avut contact prima data cu baletul clasic. Sau cel putin cu povestea si cu fragmente de muzica.

Dar cam atat a avut de-a face cu originalul ceea ce am vazut ieri in München. Deschiderea m-a impresionat; puternica, efecte fascinante de lumini, un personaj negativ vibrand de personalitate. Dar apoi, din punct de vedere al povestii, showul a luat-o pe un drum cu avalanse. Primul dans al lebelor m-a facut sa cred ca am aterizat intr-un film de Darren Aronofsky. Cadavre animate de un carpaci prin seva beaturilor de hip-hop. Dezorganizat, haotic. Nimic delicat, nimic feminin. Am oftat din greu si am sperat. Scena care m-a lovit direct in tample a fost prima intalnire dintre Siegfried si Odette. Intr.o vitrina din Amsterdam, unde lebedele dansau pentru trecatori. Serios? Asta a devenit albul, puritatea, simplitatea divina a lebedelor? Haosul a fost totusi pe jumatate salvat de remakeul faimosului pas-de-trois. Inteligent si amuzant regizat, a reusit sa ridice din tensiune si sa trezeasca tunete de aplauze

Highlighturi din show au fost figurile de breakdance pe muzica originala, precum si miscarile vii si pline de energie ale dansatorilor. Scena de la partyul de ziua lui Siegfried, scaena de vanatoare inainte de prima intalnire cu Odette, ba chiar si un shot de catwalk in urma caruia Siegfried trebuie sa-si aleaga mireasa. Dar o alege pe Odile, aici clasicul ramane clasic. Mixajele hip-hop ale temelor centrale au insuflat viata pe scena si foc in pantofii dansatorilor. La aceste fragmene nu am putut decat sa aplaud.

Ametitor si indraznet, showul lui Rydman te lasa hipnotizat, iti injecteaza muzica direct in vena, nu te lasa sa respiri. Beaturile de hip-hop si fragmentele colorate de lumina, miscarile discontinue sunt o expresie a uniei vieti rupte de realitate. Dar fragmentele din original te proiecteaza intr-un vis. In fata ta sta cadavrul imbracat in lebada, dar nu mai poti vedea decat frumusetea lui, simplitatea si fascinantul care nu te lasa sa iti muti privirea.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Forme de artă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s