Vise comune

Am amânat atât de mult să scriu despre ”Golful francezului” încât am stat mai bine de 5 secunde să-mi amintesc titlul cărții și să-mi amintesc despre ce vreau să scriu de fapt. Am fost atât de aproape să amân și azi… Timpul îmi scapără printre degete ca o flacără vie, mă arde în goana lui ridicolă și fără sens. Mi-aș dori doar să știu să-l prețuiesc mai mult. Urăsc să mă grăbesc.

IMG_0186

Mă așteptam de la Daphne du Maurier mai mult. Când am cumpărat volumul din colecția Adevărul (acum 4 ani, incredibil!), l-am cumpărat cu gândul la Rebecca. Madam deWinter și misterul ei gotic îmi stăruiau în creier, bâzâind în insistențe și comparații premeditate. Dar cu toate acestea, francezul și golful lui nu au fost dezamăgitori. Umbrele de romantic țesute în poveste au salvat-o.

Ceea ce m-a atras la personajul Donei încă de la început a fost felul în care se separă ea de sine însăși. Cum se rupe în două personaje, în două caractere cu vieți, dorințe și responsabilități diferite. Dona-doamna e femeia iubită de societate, puțin nebună, puțin seducătoare, dar mereu în limitele îngăduite. Nu se abate de la aleea pietruită, poartă mereu rochiile lungi până la glezne, se comportă ca o femeie de lume. Dar flacăra i-a murit în ochi. Dona-piratul e iubita francezului. E femeia liberă, cu părul în vânt și mâinile arse de soare, cu zâmbetul jucăuș care nu-i părăsește niciodata buzele. Nu poate fi sigură pe ziua de mâine, își trăiește viața ca și copil al lumii. Flacăra o arde mistuitor.

Două personaje diametral opuse, dar închise într-unul singur. Două personaje care nu pot coexista, nu se pot suferi unul pe celălalt, nu își au unul memoria celuilalt. Prozaic. 99% din populația globului se poate probabil recunoaște în Dona și în dilema ei. Cine e personajul care va supraviețui? Previzibil încă de la pagina 0. Previzibil încă din momentul când ți-ai și pus întrebarea, când ai recunoscut ziua și când ai recunoscut noaptea.

În fond, asta e o care despre libertate. Libertatea de a avea și libertatea de a dărui. Libertatea ca iluzie și iluzia supremă ca libertate. Și dacă mai întreabă cineva cine e iluzionistul principal în showul ăsta poți să-i răspunzi enigmatic: tu însuți!

Advertisements

Leave a comment

Filed under Cărți, Gânduri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s