Ars poetica

”Am înțeles de unde veneam: dintr-o încâlceală mohorâtă de tristețe și amăgire, de tânjire, absurditate, inferioritate și fudulie provincială, educație sentimentală și idealuri anacronice, traume reprimate, resemnare și disperare. […] Această carte modestă m-a izbit ca o revoluție copernicană inversată. În vreme ce Copernic a arătat că lumea noastră nu este centrul universului, ci doar o planetă printre celelalte din sistemul solar, Sherwood Anderson mi-a deschis ochii ca să scriu despre ceea ce este în jurul meu.”

”Povestea despre dragoste și întuneric” a lui Amos Oz ar putea ateriza în brațele mulți iubitori de cărți. Autobiografia autorului israelian e alimentată de dragostea pentru cărți a copilului Amos Klausner: în parte întunecată, presărată cu fragmente literare de o frumusețe ce ar stoarce lacrimi din piatră seacă, în parte umoristică, parcă ecou al ”Amintirilor din copilărie” ale lui Creangă. În 600 de pagini el relatează despre misterul morții mamei lui, despre viața într-un kibbutz din Ierusalim, despre relația sfărâmată cu tatăl lui. Adevărul e că, deși nu mai cunosc nimic de Amos Oz, descrierea asta generală e 99% din motivul pentru care am decis să citesc volumul ăsta la început, în urmă cu vreo 3 ani cred.

Dar rezumatul ăsta sec reușește doar să sugrume adevărata esență a cărții. Nimeni nu suflă un cuvânt despre istoria de 5 generații a familiei pe urmele căruia autorul descifrează caractere puternice, individuale în maniile lor, dar înfrânte de timpul care le-a ajuns din urmă. Numele evreiești, deși imposibil de pronunțat sau de reținut, sunt abundența de autenticitate a povestirii, sunt pământul din care autorul este plămădit, inspirația și timpul lui trecut. Acolo regăsește el rădăcinile poveștilor de iarnă ale mamei lui și laitmotivul istoriei Israelui modern. Cunoașterea aproape intimă a străbunilor și, prin extensie, norocul de a fi participat la doar 10 ani la crearea statului Israel în 1948, sunt pentru autor material neprețuit în creionarea propriei lui istorii. Doar prin a ști de unde vii și unde ești poți afla încotro vrei să mergi. Culmea cum n-am înțeles niciodata asta la orele de istorie în liceu.

Tot așa nimeni nu suflă un cuvințel despre poate cele mai importante câteva pagini: cum a devenit băiatul din kibbutz autorul Amos Oz. Despre ce scria, cum scria, care era și cum s-a transformat viziunea lui despre viața literară. Și e într-adevăr nevoie de atenție și răbdare ca să dibuiești paragrafele cu pricina. Drumul i-a fost șerpuitor: și-a ucis tatăl și Ierusalimul prin schimbarea numelui, a plecat de acasă și s-a mutat în kibbutz, raiul sionist construit pe ideea traiului în comunitate plătit de fiecare membru cu muncă la câmp și în staulul animalelor. Aici a vrut să reteze orice fir care îi mai amintea de iubirea de istorie și literatură, eșuând însă lamentabil: a devenit scriitor, a descoperit flacăra la care să-și frigă zilele si trările, cum să dea direcție și înțeles rămășițele crude de cenușa care au rămas după moartea mamei lui și, în cele din urmă, cum să devină Amos Oz.

[http://www.youtube.com/watch?v=bisUSG09Vs8]

Advertisements

Leave a comment

Filed under Cărți

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s